Friday, March 28, 2008
Iasul cultural
,,…Iaşii au fost, cred, dintotdeauna un oraş fascinant(…) Nici cei cărora nu le place oraşul nu pot să nu-i recunoască aerul inconfundabil, personalitatea cristalizată în veacuri - de generaţiile şi
generaţiile care l-au zidit. Chiar mâhnirile iscate din una sau alta din
neîmpliniri, sunt tot nişte semne ale iubirii.”
(Grigore Ilisei, ,,Luminile eterne ale Iaşilor”)
Iaşul este într-adevăr un oraş al iluminării intelectuale: biserici, mănăstiri şi catedrale, muzee, case memoriale, monumente istorice, biblioteci, galerii de artă şi anticariate.
Miresmele ameţitoare, vibraţiile adânci ale străzilor, sunetul clopotelor mitropoliei care bat ca nicăieri în lume, toate conturează tristeţile moldoveanului, aplecarea lui spre meditaţie, însingurare şi revigorare prin cultură.
În scrierile şi afecţiunea ieşenilor dăinuie amintirea unor personalităţi care şi-au pus iremediabil amprenta asupra oraşului Iaşi: Iacob Negruzzi, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Octav Băncilă, Nicolae Tonitza, Cezar Petrescu, George Enescu, Agatha Bârsescu, Ionel şi Al. O. Teodoreanu, Otilia Cazimir.
Întotdeauna m-au fascinat locurile care poartă grea, amprenta istoriei. Ceva fabulos se degajă din piatra, din strada, din clădirea pe lângă care trecem, o lume dispărută şi înviată în cea de azi. Ne încearcă sentimente ciudate şi fermecătoare ale timpului fixat parcă în loc. Străzile au viaţa lor, cu un ritm rapid sau leneş, cu miresme de tei, iasomie şi liliac, dar toate au o atmosferă unică, învăluind oraşul în poezie.
Celebrul loc de promenadă şi recreeere, ,,Parcul Copou”, unde busturile lui Ion Creangă şi al lui Eminescu se individualizeaza, odihnindu-se sub Teiul ultimului, m-au determinat mereu sa cuget în atmosfera încărcată de lirism, inaintând imaginar pe ,,Aleea Junimii” din parc.
Pornind mai departe în aventura mea, în încercarea de a recupera trecutul glorios, aud ,,Hora Unirii” dinspre Palatul Culturii, de la orologiul cu carillon, format dintr-un ansamblu de opt clopote ce reproduc din oră în oră cântecul ce aminteşte de evenimentul istoric din 1859.
Palatul Culturii, fostul Palat Administrativ din Iaşi, este o compoziţie monumentală, care constituie o interesantă dominantă arhitectural-urbanistică şi plastică a oraşului. Clădirea simbol a fostei capitale a Moldovei a fost proiectată şi construită, între 1907-1925, de Ioan D. Berindey. Pentru a-i cinsti memoria, Iaşul a dat fostei străzi Muncii(Galata) numele arhitectului şi urbanistului Ioan D. Berindey.
Admir Teatrul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, unde, printre candelabre din cristal de Veneţia cu 109 becuri, Cortina de Fier şi plafonul, pictate de Al. Goltz, a onorat scena ieşeană timp de 14 ani actorul de teatru şi film Ştefan Ciubotăraşu. El a interpretat aici 105 roluri şi mărturiseşte că ,,…Propria mea activitate de astăzi s-a decantat de acolo, din acei ani preţioşi de ucenicie, - căci actorul care trece odată pe sub bolta teatrului ieşean o poartă deasupra capului oriunde s-ar afla…” (Ştefan Ciubotăraşu).
Casa din pitorescul cartier Ţicău, în care a locuit între anii 1872 şi 1889 marele povestitor Ion Creangă, continua sa atraga mii de vizitatori. A devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 şi 1985.
Situata in veche vatra a orasului, pe Ulita Domneasca (actualul Bulevard Stefan cel Mare si Sfânt), biserica mânastirii Trei Ierarhi a fost construita intre anii 1637 - 1639 si sfintita la 6 mai 1639 de Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Edificiul prelua planul bisericii Galata (1584), definitoriu pentru a doua faza a arhitecturii nationale.
Jefuita si arsa de navalitori din Est (1650) si din Nord (1686), zguduita de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), biserica va astepta ridicarea din umilinta pâna dupa Razboiul de Independenta (1877). Lucrarile de restaurare se vor efectua in anii 1882 - 1887 (arhitectura) si pâna spre 1898 (pictura si reamenajarea interiorului), resfintirea lacasului facându-se in 1904, sub domnia regelui Carol I.
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. În mod direct, ea se trage din Academia Mihăileană, creată la 1834 de Mihail Sturza. În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 7 noiembrie 1860 (26 octombrie stil vechi), în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă acum.
Fiind cea mai veche Universitate din România, este o instituţie de învăţământ superior cu tradiţie şi în acelaşi timp o universitate modernă care, prin realizările înfăptuite în plan educaţional şi ştiinţific, a căpătat recunoaştere atât pe plan naţional cât şi internaţional.
,, Un oraş nu este intelectual prin numărul clădirilor intelectuale unde cei tineri deprind să ţină condeiul şi să deschidă gura, ci prin marile personalităţi care, cu înălţimea lor meditativă şi dominatoare, împrăştie ca o aromă, până departe, şi duhul oraşului în care s-a format.”
(Ionel Teodoreanu)
generaţiile care l-au zidit. Chiar mâhnirile iscate din una sau alta din
neîmpliniri, sunt tot nişte semne ale iubirii.”
(Grigore Ilisei, ,,Luminile eterne ale Iaşilor”)
Iaşul este într-adevăr un oraş al iluminării intelectuale: biserici, mănăstiri şi catedrale, muzee, case memoriale, monumente istorice, biblioteci, galerii de artă şi anticariate.
Miresmele ameţitoare, vibraţiile adânci ale străzilor, sunetul clopotelor mitropoliei care bat ca nicăieri în lume, toate conturează tristeţile moldoveanului, aplecarea lui spre meditaţie, însingurare şi revigorare prin cultură.
În scrierile şi afecţiunea ieşenilor dăinuie amintirea unor personalităţi care şi-au pus iremediabil amprenta asupra oraşului Iaşi: Iacob Negruzzi, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Octav Băncilă, Nicolae Tonitza, Cezar Petrescu, George Enescu, Agatha Bârsescu, Ionel şi Al. O. Teodoreanu, Otilia Cazimir.
Întotdeauna m-au fascinat locurile care poartă grea, amprenta istoriei. Ceva fabulos se degajă din piatra, din strada, din clădirea pe lângă care trecem, o lume dispărută şi înviată în cea de azi. Ne încearcă sentimente ciudate şi fermecătoare ale timpului fixat parcă în loc. Străzile au viaţa lor, cu un ritm rapid sau leneş, cu miresme de tei, iasomie şi liliac, dar toate au o atmosferă unică, învăluind oraşul în poezie.
Celebrul loc de promenadă şi recreeere, ,,Parcul Copou”, unde busturile lui Ion Creangă şi al lui Eminescu se individualizeaza, odihnindu-se sub Teiul ultimului, m-au determinat mereu sa cuget în atmosfera încărcată de lirism, inaintând imaginar pe ,,Aleea Junimii” din parc.
Pornind mai departe în aventura mea, în încercarea de a recupera trecutul glorios, aud ,,Hora Unirii” dinspre Palatul Culturii, de la orologiul cu carillon, format dintr-un ansamblu de opt clopote ce reproduc din oră în oră cântecul ce aminteşte de evenimentul istoric din 1859.
Palatul Culturii, fostul Palat Administrativ din Iaşi, este o compoziţie monumentală, care constituie o interesantă dominantă arhitectural-urbanistică şi plastică a oraşului. Clădirea simbol a fostei capitale a Moldovei a fost proiectată şi construită, între 1907-1925, de Ioan D. Berindey. Pentru a-i cinsti memoria, Iaşul a dat fostei străzi Muncii(Galata) numele arhitectului şi urbanistului Ioan D. Berindey.
Admir Teatrul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, unde, printre candelabre din cristal de Veneţia cu 109 becuri, Cortina de Fier şi plafonul, pictate de Al. Goltz, a onorat scena ieşeană timp de 14 ani actorul de teatru şi film Ştefan Ciubotăraşu. El a interpretat aici 105 roluri şi mărturiseşte că ,,…Propria mea activitate de astăzi s-a decantat de acolo, din acei ani preţioşi de ucenicie, - căci actorul care trece odată pe sub bolta teatrului ieşean o poartă deasupra capului oriunde s-ar afla…” (Ştefan Ciubotăraşu).
Casa din pitorescul cartier Ţicău, în care a locuit între anii 1872 şi 1889 marele povestitor Ion Creangă, continua sa atraga mii de vizitatori. A devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 şi 1985.
Situata in veche vatra a orasului, pe Ulita Domneasca (actualul Bulevard Stefan cel Mare si Sfânt), biserica mânastirii Trei Ierarhi a fost construita intre anii 1637 - 1639 si sfintita la 6 mai 1639 de Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Edificiul prelua planul bisericii Galata (1584), definitoriu pentru a doua faza a arhitecturii nationale.
Jefuita si arsa de navalitori din Est (1650) si din Nord (1686), zguduita de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), biserica va astepta ridicarea din umilinta pâna dupa Razboiul de Independenta (1877). Lucrarile de restaurare se vor efectua in anii 1882 - 1887 (arhitectura) si pâna spre 1898 (pictura si reamenajarea interiorului), resfintirea lacasului facându-se in 1904, sub domnia regelui Carol I.
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. În mod direct, ea se trage din Academia Mihăileană, creată la 1834 de Mihail Sturza. În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 7 noiembrie 1860 (26 octombrie stil vechi), în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă acum.
Fiind cea mai veche Universitate din România, este o instituţie de învăţământ superior cu tradiţie şi în acelaşi timp o universitate modernă care, prin realizările înfăptuite în plan educaţional şi ştiinţific, a căpătat recunoaştere atât pe plan naţional cât şi internaţional.
,, Un oraş nu este intelectual prin numărul clădirilor intelectuale unde cei tineri deprind să ţină condeiul şi să deschidă gura, ci prin marile personalităţi care, cu înălţimea lor meditativă şi dominatoare, împrăştie ca o aromă, până departe, şi duhul oraşului în care s-a format.”
(Ionel Teodoreanu)
Saturday, March 15, 2008
Saturday, March 01, 2008
Martie
Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca, care celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi se ofera persoanelor de sex feminin apropiate martisoare, ca mici semne de multumire. Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb - rosu semnifica iarna si albul primavara – la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inima.
El este daruit incepand cu zorii primei zile din martie fiintelor dragi. In general, acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea.
La inceputurile sale, martisoarele erau purtate la gat sau la mana si erau atarnate de o cordea rosie sau de un gaitan, compus din doua fire rasucite de matase alba si rosie, sau dintr-un fir de arnici rosu sau unul din bumbac alb.
In zilele noastre, martisorul se poarta o perioada de timp bine determinata si este prins in piept, existand convingerea ca toate dorintele se vor implini.
In trecut, in Moldova si Bucovina, copiii si fetele purtau o moneda de aur sau argint legata la gat timp de 12 zile, dupa care o prindeau in par si-o tineau astfel pana la inflorirea primul pom sau pana la sosirea berzelor. Altele agatau martisorul pe un trandafir, iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.
Astazi martisorul se poarta 12 zile si apoi se agata intr-un pom tanar. Daca pomului ii va merge bine, atunci cu siguranta si cel care a legat ata de martisor acolo va avea parte de un an bun, cu sanatate si succese.
Altii asteapta sosirea berzelor si arunca snurul dupa ele, zicand: "Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!"
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.
Mărţişorul este o tradiţie românească veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinţi .
Roşul mai poate insemna iubirea, iar albul divinitatea. Sarbatoarea Martisorului simbolizeaza renasterea vietii, reintoarcerea la viata. Exista cercetatori care cred ca e vorba despre reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic.
In fiecare an, pe 8 Martie se sarbatoreste Ziua Femeii si Ziua Mamei. Aceasta zi este asteptata de toate femeile, indiferent de varsta si incheie ciclul destinat "babelor" si prin urmare sfarsitul martisorului. Femeia e "cea mai frumoasa jumatate a lumii", cum frumos spunea un mare ganditor francez.
Mama
Mama-zambet si lumina,
Mama-lacrima si dor,
Tu esti ziua mea senina,
Ingerul meu pazitor.
(scrisa de Claudia)
Mama
Cine este acea splendoare
Ce te-alinta cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te tine?
Cine este acea fiinta
Ce te-nvata din stiinta?
Cine are acea paloare
Ce te-mbata ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimba printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ti-aduce alintare?
Cine e acea lumina
Ce in noapte ea suspina?
Ce te-alearga, ce te-ndeamna
Si prin ruga ea te cheama?
Cine? Cine?
(scrisa de Ionita)
El este daruit incepand cu zorii primei zile din martie fiintelor dragi. In general, acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea.
La inceputurile sale, martisoarele erau purtate la gat sau la mana si erau atarnate de o cordea rosie sau de un gaitan, compus din doua fire rasucite de matase alba si rosie, sau dintr-un fir de arnici rosu sau unul din bumbac alb.
In zilele noastre, martisorul se poarta o perioada de timp bine determinata si este prins in piept, existand convingerea ca toate dorintele se vor implini.
In trecut, in Moldova si Bucovina, copiii si fetele purtau o moneda de aur sau argint legata la gat timp de 12 zile, dupa care o prindeau in par si-o tineau astfel pana la inflorirea primul pom sau pana la sosirea berzelor. Altele agatau martisorul pe un trandafir, iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul.
Astazi martisorul se poarta 12 zile si apoi se agata intr-un pom tanar. Daca pomului ii va merge bine, atunci cu siguranta si cel care a legat ata de martisor acolo va avea parte de un an bun, cu sanatate si succese.
Altii asteapta sosirea berzelor si arunca snurul dupa ele, zicand: "Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!"
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.
Mărţişorul este o tradiţie românească veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinţi .
Roşul mai poate insemna iubirea, iar albul divinitatea. Sarbatoarea Martisorului simbolizeaza renasterea vietii, reintoarcerea la viata. Exista cercetatori care cred ca e vorba despre reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic.
In fiecare an, pe 8 Martie se sarbatoreste Ziua Femeii si Ziua Mamei. Aceasta zi este asteptata de toate femeile, indiferent de varsta si incheie ciclul destinat "babelor" si prin urmare sfarsitul martisorului. Femeia e "cea mai frumoasa jumatate a lumii", cum frumos spunea un mare ganditor francez.
Mama
Mama-zambet si lumina,
Mama-lacrima si dor,
Tu esti ziua mea senina,
Ingerul meu pazitor.
(scrisa de Claudia)
Mama
Cine este acea splendoare
Ce te-alinta cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te tine?
Cine este acea fiinta
Ce te-nvata din stiinta?
Cine are acea paloare
Ce te-mbata ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimba printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ti-aduce alintare?
Cine e acea lumina
Ce in noapte ea suspina?
Ce te-alearga, ce te-ndeamna
Si prin ruga ea te cheama?
Cine? Cine?
(scrisa de Ionita)
Subscribe to:
Posts (Atom)
